O industrie în creștere

„Pescuitul este sângele vital al națiunii noastre, este înnăscut pentru noi. De la pământul pe care trăim până la marea din jurul nostru, acesta rămâne o parte esențială a existenței noastre. Pescuitul, țara noastră și oamenii noștri sunt una și ar trebui să rămână inseparabili.” Această inscripție se găsește pe clădirea fabricii de conserve de pește de pe Felivaru (Lhaviyani-Atill), care a fost construită în 1977. Acesta este un răspuns la boicotul guvernului din Sri Lanka împotriva exportului de hikki mas (pește uscat fibros). Guvernul Maldivelor sub Ibrahim Naseer a trebuit să introducă un nou mod de procesare a peștelui.

Producția de ton din Maldive este acum cunoscută în întreaga lume. Cele aproximativ 55 de tone de ton care sunt îmbuteliate în fiecare zi merg în principal pe piața europeană. În 1988, exporturile de conserve de pește erau de 2.740 de tone. Mai există o fabrică de conserve în sudul țării. Cu toate acestea, producția sa nu se apropie încă de cea a lui Felivarus. Tonul trebuie procesat cât mai repede după ce pescarii îl aduc seara la fabrici. Insula este presărată cu depozite frigorifice, ateliere, cantine și locuri de cazare pentru cei aproximativ 500 de angajați, așa că nimic nu stă în calea procesării rapide. Deoarece în Maldive nu se pescuiește cu plasă, puteți fi sigur că veți găsi ton pur în conserve. Uneori, în legătură cu industria pescuitului din Maldive, se vorbește de chihlimbar (și chihlimbarul), care este foarte valoros și rar. Chihlimbarul este un produs metabolic din intestinele cașalotelor și, ca și moscul, este folosit în industria parfumurilor. Acum există înlocuitori sintetici, dar originalul este încă foarte popular. Acest produs destul de inestetic și urât mirositor plutește uneori pe apă sau se întinde pe plajă. Oricine găsește o piesă ar trebui să se considere norocos: potrivit zvonurilor, peste 1 milion de rufiya au fost plătiți cândva pentru un bloc de chihlimbar care cântărea 90 kg.