Capitala Republicii Dominicane

După ce un uragan a distrus majoritatea clădirilor din lemn din Santo Domingo în 1502, guvernatorul de atunci, Nicolás de Ovando, a început reconstrucția pe malul opus. El a proiectat noul Santo Domingo conform principiilor ideale de planificare urbană ale Renașterii, cu străzi dispuse în unghi drept și o piață centrală. Acest tip de amenajare a fost primul de acest fel din America.

Santo Domingo a fost ridicat la rang de episcopie în 1504 și cinci ani mai târziu a devenit capitala nou-înființatului Viceregat al Noii Spanii. Ca centru politic, economic și intelectual, Santo Domingo a cunoscut o creștere de neegalat în următorii 30 de ani. Multe dintre clădirile care încă stau în picioare astăzi datează din secolul al XVI-lea. Printre acestea se numără spitalul cu catedrala sa – Alcázar de Colón – și cea mai veche biserică din America, care acum este doar o ruină.

În 1538, prin decret al Papei Paul al III-lea, prima universitate din cele două Americi a fost înființată în clădirea care găzduiește acum mănăstirea dominicană. Multe clădiri construite în stilul acelei epoci, împreună cu cea mai mare parte a centrului orașului, au căzut victime ale unui uragan devastator în 1930. Primele eforturi de restaurare au început la scurt timp după 1967. Exemplele includ restaurarea Alcázarului (Palatul Viceregelui) și a Casei de Cordón.

Centrul istoric al orașului este Plaza Maria de Toledo, unde se află un monument mare din bronz al lui Columb. Cele două străzi comerciale principale, Calle El Conde și Calle Arzobispo Meriño, se intersectează aici. Întreaga latură sudică este ocupată de structura joasă a Catedralei Santa Maria de Menor.